Unul din cartierele cu cea mai mare densitate a populatiei din Canada, Plateau Mont-Royal este considerat cel mai boem, vibrant si atragator punct al Montrealului. Nu este foarte intins, suprafata sa e de 8 km patrati. La sud si vest e bordat de Sherbrooke si Avenue du Park. La nord si nord-est delimitarea o face calea ferata-Canadian Pacific Railway tracks.
Pana in anii 80, a fost considerat un cartier "muncitoresc", populat in majoritate de canadieni francofoni si comunitatea evreiasca.
Numele , Plateau Mont-Royal, il are din anul 1909, si provine de la regiunea de platou de la baza Mont-Royalului coborand pana la rue Sherbrooke. Populatia sa era formata in principal de mestesugari si muncitori veniti din mediul rural, peste care s-au adaugat valurile de emigranti. S-au format comunitati religioase si culturale, care sustinute de marii proprietari si oamenii de afaceri ai vremii ( Papineau, Viger, McGill, McTavish) au transformat paltoul in ceea ce vedem in ziua de azi.
Inainte de 1909, orasul Montreal se oprea la strada Duluth, iar la nord de aceasta era zona rurala. Unde se afla azi parcul Laurier , in anii 1846, erau doua cariere de piatra , langa care a fost localitatea (satul) Coteau Saint-Louis. In anul 1860, unde gasim azi Avenue du Mont-Royal si rue Henri-Julien s-a pus bazele localitatii Saint-Jean-Baptiste. Tot in anul 1860, apare pentru prima data tramvaiul cu cai, urcand de la rue Sherbrooke. Aparitia primului sistem de transport public accelereaza evolutia zonei.
In acea perioada, platoul de azi avea dezvoltarea maxima pe zona bulevardului Saint-Laurent si Mont-Royal. ( denumirea veche a Avenue Mont-Royal este Mile-End , azi cunoscut ca si punct fierbinte in comunitatea artistica, si care provine de la faptul ca av Mont-Royal se afla la aproximativ o mila de limita orasului). In anul 1876 se termina constructia , ( la intersectia dintre rue Bernard si St-Laurent), caii ferate care leaga Montrealul de Saint-Jerome, si se pun bazele localitatii Saint-Louis-de Mile-End. Se construiec depozite, industria zonei face un pas urias inainte, comertul prinde putere, piatra din cariere este transportata cu usurinta in alte zone, o explozie economica care face ca si localitatea sa numere 37.000 de locuitori in anul 1909, an in care este anexata orasului Montreal.
Dezvoltarea industriala aduce cu sine o crestere rapida a populatiei si multe valuri de imigranti, majoritatea asezandu-se de-a lungul bulevardului Saint-Laurent. In anul 1892 tramvaiul electric (trolleys) brazdeaza Platoul, il transforma intr-o comunitate urbana moderna a vremii. Orasul continua sa creasca. In anul 1912 se pun bazele bulevardului Saint-Joseph, iar in 1925 se acopera cele doua mari cariere, (Dubuc si Limoges) si se construieste parcul Laurier.
Dupa 1880 , foarte multi emigranti, majoritatea europeni ( polonezi, evrei, rusi, germani, lituanieni..) continua sa vina si sa creeze comunitati culturale in Plateau. De exemplu , zona unde se afla astazi Cafe Campus, era cunoscuta ca si Mica Polonie, iar cladirea unde e acum cafeneaua era un forum public, denumit Polish Hall. Partea de est a platoului a fost arealul in care s-au stabilit multi emigranti ucrainieni si romani (majoritatea evrei) .
Comunitatea portugheza, foarte prezenta si in ziua de azi, inc
epe sa se formeze in anii 1960. Se stabileste in zona bulevardului St-Laurent,
( rue De Bullion, Coloniale, Rachel, Roy ) si chiar si in ziua de azi e puternica, recunoscuta si aduce culoare zonei. ( In 1975 i s-a oferit un premiu de excelenta de la Societatea Montrealeza de Arhitectura).
Pana in 1970, platoul si-a continuat expansiunea, comunitatile culturale au inflorit, au aparut ceea ce e denumit acum town-houses, casele de oras, multifamiliale, (au inceput sa sa dispara micutele case de lemn cu veranda), scarile mari si balcoanele concureaza unele cu altele si devin scenele socializarii urbane de cartier. Se spune ca era un ritual ca seara , dupa o zi de munca, locuitorii sa ia pulsul orasului de sus , alaturi de vecini, demonstrand inca o data originile latine ale canadienilor francezi.
Dar in acelsi timp, dupa anul 1970, incepe transformarea majora in ceea ce este astazi Platoul Mont-Royal. Artisti, studenti, oameni de afaceri incep sa priveasca cu alti ochi cartierul candva muncitoresc. Preturile imobilelor cresc vertiginos, restaurantele, galeriile de arta, bistrourile, boutiqurile , birourile profesionale sunt in expansiune, calitatea vietii creste, apar spatii verzi, se restrictioneaza circulatia automobilelor.
Si asa gasim platoul in 2010, vibrant, plin de culoare, incarcat de istorie dar foarte modern, primitor si vesel. Urcand de la Sherbrooke pe bulevardul Saint-Laurent, observam varietatea si amprenta amestecului de civilizatii. Restaurante cu specific (portughez, japonez, thai, francez, columbian,italian ...), Subway si Tim-Hortons alaturi de butique-uri vintage, magazine de lux, magazine cu produse: africane, spaniole, portugheze, ... , charcuterii cu specific national, (sloven, maghiar, ...), bistrouri, show-room-uri cu mobila de lux.
Plateau Mont-Royal are ceva de oferit pentru toata lumea turisti, studenti, artisti, sau doar localnici. Preturile la case sunt foate ridicate, iar chiriile de
asemenea. Am sa dau cateva exemple de preturi la
apartamente, doar din cele pe care le cunosc personal:
1 1/2 - 550 $ ; 3 1/2 - 1000 $ ; 4 1/2 - 1000 $ ; 6 1/2 - 1100 $ ;
2 1/2 - 650 $.
nimic inclus .
Viata pe Platou Mont-Royal nu are ritmul vietii din suburbii. Trebuie sa-ti placa ca sa alegi sa locuiesti aici. Si bineinteles, trebuie gasita o chirie in concordanta cu bugetul personal. Se spune despre Platou ca este singurul cartier din Montreal unde nu ai nevoie de masina. Este avantajos de locuit de asemenea daca jobul e in downtown. Pentru ca totul e la indemana. Transportul in comun e super-accesibil. Metroul portocaliu deserveste cartierul, cu statiile: Sherbrooke, Mont-Royal si Laurier. Accesul la alte linii de metrou este de asemenea facil.
plateau- bed & breakfast.
Este atestat documentar din 1862, sub denumirea de Village de Côte-des-Neiges, si se anexeaza Montrealului in perioada 1908-1910. Pana in anii 40-50, a fost doar un sat preponderent agricol, inconjurat la nord si vest de ferme, si totodata o destinatie de weekend pentru clasa mijlocie a Montrealului, cu partie de ski (in zona unde se afla azi Oratoriul St-Joseph), hotele si cluburi de vanatoare.
